Ce este o stație de epurare și cum funcționează?

Stațiile de epurare a apelor uzate sunt instalații necesare pentru asigurarea unui mediu curat și sănătos. În continuarea articolului, vom explica ce este o stație de epurare și cum funcționează, de ce avem nevoie de ea, cum decurge procesul de epurare a apei (cu etapele principale), ce tipuri de poluanți sunt eliminați și cum contribuie aceste stații la protejarea mediului înconjurător.

Ce este o stație de epurare a apei uzate?

O stație de epurare a apelor uzate este un ansamblu de construcții și echipamente concepute pentru a curăța apa uzată (provenită din canalizări) înainte de a o elibera în natură. Mai precis, stația „primește” apa murdară de la locuințe, clădiri publice, unități industriale și alte surse, și o tratează pentru a îndepărta poluanții și substanțele nocive. Scopul este ca, la final, apa rezultată să fie suficient de curată pentru a fi returnată în siguranță în mediul natural sau chiar reutilizată, fără să dăuneze ecosistemelor sau sănătății publice.

Prin procese fizice, chimice și biologice, stația de epurare elimină contaminanții din apă, protejând astfel cursurile de apă, solul și biodiversitatea de efectele poluării cu ape uzate. Stațiile pot varia ca mărime, de la instalații mici, care deservesc un sat sau un cartier, până la instalații urbane de mari dimensiuni, care tratează apele uzate ale unui întreg oraș. Indiferent de dimensiune, toate au același scop fundamental: transformarea apei uzate murdare în apă curățată conform standardelor de mediu.

Știai că pe site-ul nostru poți găsi inclusiv mini-stații de epurare cu nămol activ?

Cum funcționează o stație de epurare a apei uzate?

Procesul de epurare a apei uzate are loc în mai multe etape succesive, fiecare având rolul său specific în curățarea apei. În linii mari, epurarea apei include o pretratare inițială, urmată de tratamente primare, secundare și uneori terțiare (avansate), până când apa atinge calitatea dorită. 

Pretratare (filtrare mecanică inițială)

Are scopul de a îndepărta din apă obiectele și deșeurile mari, ușor de separat prin mijloace fizice. Apa uzată brută care intră în stație trece mai întâi printr-un sistem de grătare și site (bare metalice și site cu ochiuri) care rețin obiectele de dimensiuni mari sau medii ce au ajuns în canalizare. Aceste grătare blochează și scot din apă lucruri precum bucăți de textile, plastic, hârtie, resturi alimentare mai mari, frunze sau chiar obiecte aruncate necorespunzător (de exemplu, cârpe, bețișoare de urechi, nisip, pietriș). Deșeurile astfel captate sunt colectate, deseori tocate și trimise la depozitare controlată, în loc să ajungă în mediul înconjurător.

Pretratarea include uneori și o sită fină, unde apa curge mai lent printr-un canal astfel încât nisipul și particulele minerale grele (pietriș, cioburi de sticlă) se depun pe fund și sunt apoi îndepărtate. În unele stații, în această fază are loc și îndepărtarea grăsimilor și uleiurilor: prin trecerea apei printr-un bazin ușor aerat, grăsimile plutesc la suprafață și pot fi separate mecanic. În ansamblu, pretratarea are ca rezultat eliminarea celor mai grosiere impurități din apă (în cadrul etapei se poate reține deja aproximativ 20-30% din materialul solid poluant din apele uzate). Astfel, se previne colmatarea și defectarea echipamentelor din etapele ulterioare și se pregătește apa pentru tratamente mai fine.

Tratare primară (decantare și separarea solidelor sedimentabile)

După ce au fost scoase gunoaiele și nisipul, apa uzată pre-tratată intră în etapa de tratare primară, care are rolul de a elimina solidele mai fine în suspensie și materia organică ce poate fi separată prin sedimentare. În bazine mari de decantare primară (numite și decantoare primare), apa este menținută relativ staționară pentru o perioadă, permițând particulelor solide mai mici să se depună gravitațional la fundul bazinului, formând un strat de nămol.

De asemenea, uleiurile și grăsimile rămase în apă, mai ușoare decât apa, se adună la suprafața bazinului, de unde sunt colectate separat. Prin această metodă, o bună parte din materiile în suspensie și poluanții fizici sunt eliminați din apă înainte ca aceasta să treacă mai departe. Nămolul acumulat pe fundul decantoarelor primare este extras periodic și trimis către instalațiile de tratare a nămolului (unde va fi deshidratat, fermentat anaerob și gestionat separat, de exemplu ca îngrășământ sau depozitat). În urma treptei primare, apa uzată devine considerabil mai limpede, fiind îndepărtate particulele solide grosiere și o parte din poluarea organică. Per total, etapele mecanice (pretratare + decantare primară) pot elimina circa 30-40% din impuritățile din apa uzată brută până în acest punct. reducând încărcarea de poluanți ce ajunge în etapele următoare.

Ești interesat de normele privind epurarea? Citește articolul nostru și află ce amenzi riști dacă nu respecți legislația privind epurarea apelor uzate! 

Tratare secundară (epurare biologică)

Tratarea secundară reprezintă „inima” procesului de epurare pentru apa menajeră, fiind etapa în care se elimină cea mai mare parte a poluării organice dizolvate cu ajutorul proceselor biologice. În această treaptă, apa parțial curățată din etapa primară este transferată în bazine de aerare sau alte tipuri de reactoare biologice, unde are loc epurarea biologică. Aici sunt introduse microorganisme benefice (în special bacterii și protozoare) care se hrănesc cu materia organică poluantă din apă, de exemplu, substanțe precum compușii organici din deșeurile umane, resturi alimentare dizolvate etc. Prin metabolizarea acestor substanțe, microorganismele le transformă în substanțe mai simple, mai puțin dăunătoare, contribuind astfel la curățarea apei. Pentru a susține viața și activitatea acestor bacterii, în bazinele de epurare se adaugă aer (oxigen) prin sisteme de aerare sau suflante.

În cadrul procesului biologic, se reduce drastic cantitatea de materie organică (măsurată, de obicei, ca cerere chimică sau biochimică de oxigen) din apă, precum și a altor substanțe dizolvate. De asemenea, în stațiile moderne, tratarea biologică este concepută și pentru îndepărtarea nutrienților – bacteriile speciale pot converti compușii de azot (amoniu, nitrați) și fosfor din apă în forme gazoase sau încorporate în masa celulară, reducând astfel concentrația acestor nutrienți care altfel ar fertiliza excesiv apele naturale.

După ce a avut loc degradarea biologică, amestecul de apă și biomasă (culturi de bacterii) este trecut prin bazine de decantare secundară: aici, nămolul activ (aglomerările de bacterii cu substanțe absorbite) se depune la fund, separându-se de apa limpede de deasupra. O parte din acest nămol activ este recirculat în bazinul de aerare (pentru a menține o populație suficientă de bacterii în stație), iar excedentul de nămol este extras și tratat separat. La finalul epurării biologice, peste 90% din poluanții organici biodegradabili sunt eliminați din apă. Practic, în urma treptei secundare, apa uzată devine una cu un conținut foarte scăzut de materie organică și nutrienți, pregătită pentru evacuare sau pentru eventuale tratamente terțiare suplimentare.

Tratare terțiară (purificare avansată)

Tratamentul terțiar este o etapă opțională (prezentă mai ales în stațiile mari sau cele care deservesc zone sensibile), menită să îmbunătățească și mai mult calitatea apei înainte de evacuare. Dacă după treapta biologică mai rămân anumiți poluanți specifici sau dacă se dorește o calitate deosebit de ridicată a apei tratate, se aplică metode terțiare avansate. Tratarea terțiară poate include, de exemplu, procese de filtrare fină (filtre cu nisip, filtre cu cărbune activ) pentru a reține ultimele particule suspendate ori substanțe organice reziduale, procese chimice precum precipitarea chimică (de exemplu adăugarea de reactivi care să precipite fosforul rămas în apă) sau oxidarea avansată (utilizarea de ozon, peroxid de hidrogen etc. pentru a descompune poluanții organici refractari).

Un element important al treptei terțiare este dezinfecția apei înainte de evacuare: aceasta se realizează de regulă prin adăugarea de clor, având rolul de a ucide bacteriile, virușii și alți patogeni rămași în apă. În multe stații, treapta terțiară vizează și eliminarea nutrienților rămași (azot și fosfor) la niveluri foarte scăzute, pentru a preveni eutrofizarea corpurilor de apă în care se deversează apa. 

Tehnologiile terțiare pot fi alese în funcție de necesități: de exemplu, dacă efluentul urmează să fie folosit ca apă industrială sau pentru irigații, se dorește eliminarea completă a microorganismelor și a turbidității. Unele stații moderne au inclus chiar și o treaptă cvaternară de tratament, destinată înlăturării micropoluanților organici precum urmele de medicamente și alte substanțe chimice dificil de degradat, care nu sunt capturați de procesele obișnuite. Aceste tehnologii avansate (precum filtrele pe bază de membrană, nanofiltrare, osmoză inversă, absorbția pe cărbune activ, schimbători de ioni etc.) pot elimina și urmele celor mai fine poluanți, rezultând o apă extrem de curată. Evident, treapta terțiară crește costurile de operare ale stației, dar aduce beneficii importante acolo unde mediul înconjurător are nevoie de protecție sporită sau unde apa epurată se dorește a fi reutilizată în scopuri pretențioase (de exemplu, ca apă industrială de proces sau chiar ca apă potabilă după tratamente adecvate suplimentare).

Așadar, stațiile de epurare reprezintă bariera de protecție dintre activitățile noastre zilnice și mediul înconjurător. Prin tratarea apelor uzate, astfel de sisteme ne permit să ne bucurăm de orașe curate, râuri și plaje nepoluate și de un ciclu al apei echilibrat. Investiția în aceste instalații este una benefică pentru sănătatea mediului și a societății. Stația de epurare este un element cheie al unei lumi moderne sustenabile – un exemplu de tehnologie pusă în slujba naturii, pentru ca atât noi, cât și generațiile viitoare, să avem parte de un mediu curat și sigur.

Descoperă pe Feco stații de epurare în diferite variante și bucură-te de o achiziție eficientă, durabilă și responsabilă!