Epurarea apelor uzate nu este doar o cerință tehnică, ci o obligație legală esențială, menită să protejeze sănătatea publică și mediul înconjurător. Apele uzate menajere și industriale pot conține poluanți periculoși care, dacă sunt deversați fără tratare, contaminează râurile, lacurile și pânza freatică, punând în pericol ecosistemele și sursele de apă potabilă.
În România, importanța epurării apelor uzate este subliniată de un cadru legislativ strict, aliniat la normele Uniunii Europene. Nerespectarea acestor prevederi legale poate atrage amenzi semnificative, atât pentru cetățeni, cât și pentru companii sau autorități locale, precum și alte sancțiuni menite să prevină poluarea apelor.
Principalele prevederi legale privind epurarea apelor uzate
Citește și articolul nostru: ce sunt apele uzate și cum afectează mediul înconjurător!
Legislația românească referitoare la apa uzată este vastă și include legi, hotărâri de guvern și reglementări tehnice menite să asigure colectarea și tratarea corespunzătoare a apelor uzate. Legea apelor nr. 107/1996, republicată și actualizată, este actul normativ de bază care stabilește obligațiile generale privind protecția resurselor de apă. Această lege interzice explicit evacuarea apelor uzate neepurate în apele de suprafață sau subterane fără respectarea condițiilor legale și impune obținerea unui aviz de gospodărire a apelor pentru activitățile care afectează resursele de apă. Încălcarea acestor prevederi constituie contravenție și se sancționează cu amenzi substanțiale.
Un alt act esențial este Hotărârea de Guvern nr. 188/2002, care aprobă Normativele privind condițiile de evacuare a apelor uzate în mediul acvatic (NTPA). Aceste norme tehnice, completate și actualizate ulterior (de exemplu prin HG 352/2005), stabilesc parametrii de calitate ai efluenților stațiilor de epurare și ai foselor septice. Cu alte cuvinte, HG 188/2002 detaliază ce nivel de epurare trebuie atins înainte ca apa uzată să fie deversată în natură (de exemplu limite maxime admise pentru substanțe poluante, precum materii în suspensie, compuși organici, azot, fosfor etc.). Nerespectarea acestor standarde – de exemplu, deversarea în cursuri de apă a unor efluenți cu parametri peste limitele legale – reprezintă o încălcare a legii apelor și poate atrage sancțiuni din partea autorităților.
În domeniul serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare, Legea nr. 241/2006 (a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare) prevede obligații specifice atât pentru utilizatori (consumatori), cât și pentru operatorii serviciilor de apă-canal. Această lege, modificată de-a lungul timpului (de exemplu prin Legea 224/2015), impune racordarea la rețeaua de canalizare acolo unde aceasta există și stabilește contravenții pentru cei care nu se conformează. Totodată, legea detaliază responsabilitățile operatorilor și autorităților locale în asigurarea serviciilor de canalizare și epurare.
Nu în ultimul rând, Ordonanța de Urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului (legea-cadru de mediu) include prevederi aplicabile epurării apelor uzate. Aceasta interzice poluarea apelor prin deversări neautorizate de ape uzate, deșeuri sau substanțe periculoase. În temeiul OUG 195/2005, deversarea ilegală de ape uzate constituie contravenție de mediu gravă, sancționabilă cu amenzi ce pot varia, orientativ, de la 30.000 lei până la 60.000 lei pentru persoanele juridice, respectiv sume mai mici pentru persoanele fizice, în funcție de gravitatea faptei.
Descoperă pe site-ul nostru stații de epurare de diferite dimensiuni!

Amenzile și sancțiunile pentru nerespectarea legislației
Regimul sancționator în materie de ape uzate este unul sever, reflectând pericolul pe care îl prezintă poluarea apelor. Sancțiunile pot fi contravenționale (amenzi, avertismente) sau, în cazuri extreme, penale (dacă poluarea intenționată produce daune majore mediului, se pot aplica prevederi penale). Vom detalia în continuarea articolului principalele amenzi prevăzute de lege.
Pentru persoane fizice (cetățeni)
Nerespectarea obligației de racordare la canalizare constituie contravenție. Conform art. 39 alin. (5) din Legea 241/2006, neracordarea utilizatorilor la sistemul public de canalizare existent, în condițiile legii, se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei. Această amendă este aplicabilă de către comisarii Gărzii Naționale de Mediu. Practic, dacă într-o localitate există canalizare și un proprietar refuză să se conecteze (fără a avea o stație de epurare proprie, autorizată), acesta riscă o amendă încadrată în intervalul menționat. În unele situații se acordă mai întâi un avertisment (în baza Legii prevenirii nr. 270/2017), oferind persoanei un termen să se conformeze, însă la expirarea termenului, dacă racordarea tot nu a fost realizată, se aplică amenda.
Pentru proprietarii de fose septice
Neînregistrarea sistemelor individuale de epurare la primărie este și ea sancționabilă. Noile reglementări introduse în 2022 prevăd amenzi substanțiale în acest sens. Astfel, „nerespectarea de către persoanele fizice și juridice a dispozițiilor de la art.11 alin. (1) și (2) […] se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei”. Cu alte cuvinte, cetățenii (sau firmele) care nu își declară fosele septice ori nu le operează conform cerințelor (vidanjare periodică, fără poluare) pot primi între 5.000 și 10.000 lei amendă. De asemenea, dacă se constată deversări ilegale ale conținutului foselor în mediu, se pot aplica amenzi separate conform Legii apelor sau OUG 195/2005, care pot ajunge la zeci de mii de lei și chiar atrag răspundere penală.
Cumpără de pe Feco fose septice!
Pentru companii
Persoanele juridice riscă amenzi mult mai mari. Legea apelor nr. 107/1996, în forma actualizată, prevede pentru contravenții amenzi ce pot ajunge până la 40.000 lei sau mai mult pentru poluarea apelor. Am văzut cazul concret al societății de apă-canal sancționate cu 40.000 lei pentru deversare de ape uzate neepurate. Garda de Mediu aplică frecvent amenzi operatorilor economici care poluează: de pildă, o firmă din Vaslui a fost amendată cu 100.000 lei în flagrant, pentru că un șofer descărca ilegal conținutul unei vidanje în natură (caz comunicat de GNM în 2021). Limitele standard din OUG 195/2005, art. 96, alin. (2), lit. b) prevăd amenzi între 30.000 și 60.000 lei pentru persoane juridice care poluează apele sau solul, iar în situații de poluare a ariilor protejate ori repetări ale faptei, amenzile pot fi și mai mari. În plus, companiile pot fi obligate la suspendarea activității până la remedierea problemelor (de exemplu, oprirea evacuării apelor uzate până la conformare).
Pentru autorități și operatori publici
După cum am menționat, primăriile care nu instituie registrul de evidență al foselor pot fi amendate cu 10.000-15.000 lei. De asemenea, operatorii publici de apă-canal pot primi amenzi în calitate de persoane juridice dacă nu asigură serviciul corespunzător. Legea 51/2006 a serviciilor comunitare enumeră contravenții precum refuzul de racordare a unui utilizator fără motiv legal sau sistarea nejustificată a serviciului, sancționate cu amenzi de la 10.000 la 20.000 lei. Totodată, dacă o autoritate locală sau un operator primește fonduri pentru un proiect de epurare și nu îl realizează conform normelor, pot exista consecințe financiare (corecții sau returnarea fondurilor).
Alte sancțiuni
Pe lângă amenzi, contravenientul poate fi obligat să ia măsuri de remediere. De exemplu, dacă cineva a deversat ape uzate pe un teren, i se poate impune ecologizarea zonei afectate. În cazul companiilor, autoritățile de control dispun măsuri cu termene precise: montarea de echipamente de monitorizare, vidanjarea de urgență a bazinelor, conectarea la canalizare într-un interval dat etc. Nerespectarea măsurilor dispuse poate duce la amenzi suplimentare și chiar la plângeri penale. În situații extreme de poluare deliberată, intervin prevederile penale din Legea apelor – de exemplu, poluarea masivă a apelor poate fi încadrată ca infracțiune și pedepsită cu amendă penală și/sau închisoare (pentru responsabilii din conducerea companiilor, de regulă).
Așadar, respectarea legislației privind epurarea apelor uzate este esențială nu doar pentru a evita amenzi, ci și pentru a proteja mediul și a asigura bunăstarea comunităților. Fiecare cetățean, agent economic sau autoritate are un rol de jucat în acest efort colectiv. Costul conformării (prin racordare la canalizare, întreținerea foselor septice, investiții în stații de epurare etc.) este mult mai mic pe termen lung decât costul inacțiunii, care se traduce prin penalități legale, degradarea mediului și pierderi economice. Legislația românească, susținută de reglementările europene, oferă atât cadrul cât și pârghiile necesare pentru a ne asigura că apele uzate sunt tratate corespunzător – rămâne responsabilitatea noastră, a tuturor, să respectăm aceste reguli.